Pr.Petru Munteanu

Apocrife

2011-03-06T22:08:00.000-08:00

Se spune, intr-o istorisire apocrifa ca Mantuitorul in timp ce vorbea multimilor era urmat si de un tanar negutator ce Il asculta cu mare atentie. Acesta a fost atat de emotionat de cuvintele Invatatorului, incat s-a apropiat de Dansul si l-a invitat la casa lui spunandu-i :

- Invatatorule, stiu ca esti impresurat de multime si toti doresc sa Te vada,sa vorbeasca cu Tine, dar inima mea este atat de deschisa si simt atata iubire in mine incat as dori sa Te invit la mine acasa.Doresc sa pregatesc cea mai buna masa pentru Tine.Nu ma astept sa-mi primesti invitatia, dar am simtit nevoia sa ti-o adresez.

Mantuitorul, l-a privit in ochi pe tanar si i-a raspuns:

- Pregateste totul. Voi veni.

Dupa care a plecat. Auzind aceste cuvinte, bucuria din inima tanarului a fost fara margini. Aproape ca nu mai avea rabdare sa-L astepte pe Mantuitorul si sa-L serveasca cu inima plina de iubire. Era cea mai importanta zi din viata lui.Ziua cand Mantuitorul Iisus Hristos venea in casa lui, urma sa fie alaturi de El. A cumparat asadar cele mai bune alimente si cel mai bun vin, precum si cele mai frumoase haine, pentru a le oferi in dar Invatatorului. A alergat apoi acasa sa pregateasca totul in vederea vizitei.A facut o curatenie generala in casa, a pregatit o gustare excelenta si a aranjat masa cum a stiut mai bine. Inima lui era plina de bucurie, caci Mantuitorul urma sa vina curand in casa lui.

In timp ce astepta cu nerabdare, cineva a batut la usa. S-a repezit sa-i deschida, dar in locul lui Iisus a vazut o batrana. Aceasta l-a privit in ochi si i-a spus :

- Imi este foame, poti sa-mi dai o bucata de paine?

Tanarul se simtea putin dezamagit, dar i-a raspuns femeii:

- Te rog, intra in casa.

A asezat-o apoi pe locul pe care il pregatise pentru Invatatorul sau si i-a dat mancarea pe care o preparase pentru acesta. Era insa nerabdator si abia astepta ca ea sa termine de mancat. Batrana a fost miscata de atata generozitate.Ea i-a multumit tanarului si a plecat.

Atunci, acesta a pregatit din nou, in mare graba, masa pentru Mantuitorul. Nici nu a terminat bine, ca cineva a batut la usa. De data aceasta , s-a dovedit a fi un strain care calatorise prin desert. Strainul l-a privit in ochi si i-a spus:

- Imi este foarte sete. Poti sa-mi dai ceva de baut?

Omul s-a simtit din nou dezamagit ca nu era Invatatorul sau, dar l-a invitat in casa, l-a pus la masa pe care o pregatise si l-a servit cu vinul pe care dorea sa-l daruiasca Mantuitorului. Cand strainul a plecat, tanarul a inceput din nou sa pregateasca totul pentru venirea Invatatorului. Cineva a batut din nou la usa. Cand tanarul a deschis usa , in prag statea un copil. Acesta l-a privit in ochi si i-a spus:

- Imi e frig. Poti sa-mi dai o patura sa-mi acopar trupul?

Tanarul nostru s-a simtit din nou dezamagit ca nu era Mantuitorul Iisus Hristos, dar l-a privit pe copil si a simtit cum inima i se incalzeste de iubire. A adunat hainele pe care le pregatise pentru Invatatorul sau si i le-a daruit copilului. Acesta i-a multumit si a plecat.

Tanarul a pregatit din nou casa pentru venirea Invatatorului, dupa care l-a asteptat pana tarziu in noapte. Cand si-a dat seama ca nu va mai veni, s-a simtit dezamagit, dar dispus totusi sa-I gaseasca scuza. El si-a spus:"Stiam doar foarte bine ca nu trebuia sa ma astept ca Invatatorul sa vina in acest camin atat de umil. Desi el mi-a spus ca va veni, probabil ca ceva mult mai important L-a retinut in alta parte. Invatatorul nu a venit, dar cel putin mi-a spus ca o va face, si acest lucru a fost suficient pentru ca inima mea sa se umple de fericire."

A pus mancarea si vinul la rece si s-a dus la culcare. Noaptea, el l-a visat pe Domnul Iisus Hristos ca a venit acasa la el. Tanarul era fericit sa-l vada, desi nu-si dadea seama ca viseaza. " Doamne, ai venit! Ti-ai tinut cuvantul ! "

Invatatorul i-a raspuns: " Da, am venit, dar am fost de mai multe ori. Cand mi-a fost foame, tu mi-ai potolit foamea. Cand mi-a fost sete, tu mi-ai potolit setea. Cand mi-a fost frig, tu mi-ai dat haine ca sa ma acopar. Orice faci pentru altcineva, pentru mine faci".

Tanarul s-a trezit cu inima plina de fericire, caci a inteles ce l-a invatat Invatatorul sau. Acesta il iubea atat de mult incat i-a trimis trei oameni ca sa-l invete marea lectie, potrivit careia Mantuitorul se descopera in toti, traieste in toti, iubeste pe toti.

Asa ca oricand daruim mancare unui om infometat, ori de cate ori ii daruim apa unui om insetat, ori de cate ori imbracam pe cineva caruia ii este frig, noi ii daruim iubirea noastra Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Ce este moartea?

2010-05-14T23:58:00.000-07:00

Ce este moartea ? Moartea este pacatul "savarsit" ( Iacob 1,15); pacatul savarsit este separatia de Dumnezeu, singurul in Care se gaseste viata si izvorul vietii.

Adevarul dumnezeiesc evanghelic este acesta : sfintenia este viata, pacatosenia moarte; dreptatea este viata, nelegiuirea moarte; credinta este viata , necredinta moarte; Dumnezeu este viata, diavolul este moarte.

Moartea este separarea de Dumnezeu iar viata intoarcere la Dumnezeu si viata in Dumnezeu.

Credinta este tocmai aceasta : renasterea sufletului din moarte, invierea sufletului din morti: " Mort era si a inviat" ( Luca 15, 24).

"Lumina cea adevarata"

2009-10-29T12:05:00.000-07:00

Cu cat mai mare este pacatul, cu atat mai adanc este intunericul.
Daca omul nu crede in Hristos, in singura lumina adevarata, nu stie incotro merge, nu-si cunoaste adevaratul tel, nici rostul vietii celorlalti oameni, caci nu are inlauntrul lui "lumina cea adevarata", care doar ea lumineaza toate fiintele omenesti pana in adancurile lor, asupra rostului lor dumnezeiesc - dupa cum lumineaza si lumea. De pilda : ura este intuneric.

Daca un om uraste alt om , de fapt pe Hristos Il uraste, caci nu vede in acel om o faptura dumnezeiasca, nu-l recunoaste drept chip al lui Dumnezeu. N-a gasit in sufletul sau calea, fiindca n-are inlauntrul lui " lumina cea adevarata" - lumina ce i-ar putea lumina lui fiinta fratelui pe care il uraste si care i-ar putea arata dimensiunea vesnica si nemuritoare a celuilalt.In acest intuneric, in aceasta nestiinta a omului, traiesc toti cei ce reduc omul la o fiinta muritoare sau la un simplu trup.

Doar in iubirea aproapelui se gaseste metoda cunoasterii omului, iar ura pentru aproapele este cauza necunoasterii a ceea ce este omul.

Doar iubirea este cea care deschide ochii asupra tuturor lumilor, si doar prin" lumina cea adevarata" omul vede rostul fiecarei fapturi si al fiecarui lucru - si doar astfel stie incotro merge.

Uitarea

2009-07-29T12:41:00.000-07:00

Astazi in Europa - dar putem spune ca in intreaga lume, se impune din ce in ce mai mult un universalism faurit din exterior - exista multa suferinta.
O dinamica a mortii se accelereaza, ca urmare a faptului ca orice sens si orice reper au fost pierdute, iar Dumnezeu uitat. Va fi o moarte sau o mutatie ? Depinde de noi.

In cautarea, inca inconstienta, a unei adevarate identitati doar in afara, particularismele nationale se accentueaza si se infrunta " independentismele" ce reclama un statut propriu pentru limbile, culturile, religiile si obiceiurile lor, mai degraba decat pentru traditiile lor uitate.
In aceasta ratacire , mass-media incepe sa se ocupe de articularea creierelor populare cu diferite curente de gandire favorabile cutarui tip de alegere politica sau cutarei orientari economice, de vreme ce vointa de putere si zeul Ban sunt stapanii absoluti. Este clar ca ne indreptam spre un babilonism cosmic ; ne aflam in cele mai mari turbulente ale ciclonului care este pe cale sa devasteze vechile structuri ale vietilor noastre. Pentru moment suntem prinsi intr-un impuls al mortii inerente " uitarii de Dumnezeu".

Omul a secularizat ideea mesianica in cea de progres, spune Nicolai Berdiaev; el a zeificat viitorul si a crezut ca poate, in ultima instanta sa impace toate contradictiile lumii.

Intr-un cuvant, omul a redus dinamica verticalizanta programata in persoana sa la o dinamica taratoare, sursa de maretii exterioare, dar si a unor foarte mari rele, caci energiile demontate de pe axa lor informationala devin ucigatoare.

Sa nu uitam ca pentru om , respiratia spirituala este o functie vitala, la fel ca si respiratia fiziologica; el resimte nevoia ontologica de a se uni colectiv cu misterele de sus care il trimit, chiar daca el nu o stie, spre cele de jos, dinauntrul lui.

Gandurile omului

2009-07-26T08:40:00.000-07:00

Gandurile omului? - Rostul lor este acela de a se dezvolta in ganduri vesnice si divino-umane.

Gandul este o povara grea si chinuitoare. Numai ca si gand al lui Hristos Iisus el devine o povara usoara si iubita. Fara Hristos ( in noi), orice gand este un mic iad si toate laolalta- un iad nesfarsit si vesnic.

Nu exista nimic mai ingrozitor decat o vesnicie fara Hristos.

Pentru ca acolo unde nu este prezent Hristos toate se preschimba in blestem, in amaraciune, in groaza; acolo, deasupra scanteii pe jumatate stinse a constiintei de sine a omului se asterne o umbra nesfarsita si un intuneric infinit; acolo trupul se preschimba intr-o povara grea, iar sufletul intr-un jug blestemat.

Vreau sa vad !

2009-06-03T11:23:00.000-07:00

La cererea unui pagan de a i-L arata pe Dumnezeul sau, Sf. Teofil al Antiohiei raspunde : " Arata-mi omul tau si ti-l voi arata pe Dumnezeul meu". Ceea ce vrea sa spuna ca omul "creat dupa chipul lui Dumnezeu" reflecta taina dumnezeiasca si ca nici unul nici celalalt nu pot fi definiti in cuvinte.

Margaritare

2009-06-01T06:10:00.000-07:00

Lasa-te rastignit si nu rastigni. Lasa-te nedreptatit si nu nedreptati. Lasa-te barfit si nu barfi. Fii bland si nu fii zelos in rau...
Veseleste-te cu cei ce se veselesc si plangi cu cei ce plang, caci acesta este semnul curatiei. Fii bolnav cu cei bolnavi. Fii prieten cu toti oamenii, dar fii singur in cugetul tau. Fii partas la patimirea tuturor, dar cu trupul tau fii departe de toate. Nu mustra pe cineva si nu osandi nici chiar pe cei foarte rai in vietuirea lor.

Intinde haina ta peste cel ce a gresit si acopera-l; si daca nu poti lua asupra ta greselile lui si nu poti primi si cercetarea lui si rusinea in locul lui, rabda-l macar si nu-l rusina...

De nu te linistesti cu inima, linisteste-te macar cu limba. Si daca nu poti pune randuiala in ganduri, pune randuiala macar in simturi. Si de nu esti singur in cugetul tau, fii singur macar cu trupul tau. Si de nu poti lucra cu trupul tau in paza, intristeaza-te macar in cugetul tau. Si de nu poti sta la priveghere, privegheaza macar sezand pe patul tau sau chiar intins pe el. Si de nu poti posti pana seara, posteste macar sa nu te saturi.

De nu esti curat cu inima ta, fii macar curat cu trupul tau.

De nu plangi in inima ta , imbraca-ti in jale macar fata ta.

De nu poti milui, vorbeste macar cu cel ce are nevoie de ajutor.

De nu esti facator de pace, fii macar iubitor de imbunare.

De nu te poti stradui, fa-te macar in cuget netrandav.

De nu esti tu biruitor asupra pacatului tau, macar sa nu te mandresti fata de cei vinovati.

De nu izbutesti sa inchizi gura celui ce barfeste pe cel de langa tine , macar nu te fa partas cu barfitorul.

Iata, frate, indemnul meu: mila sa-ti sporeasca in suflet pana cand vei simti in inima ta aceeasi mila pe care Dumnezeu o are fata de lume !

25 martie 2004 - 25 martie 2009

2009-03-25T07:29:00.000-07:00

Cinci ani de activitate neintrerupta a parohiei noastre pe taram social-filantropic. Peste 50 de copii nevoiasi din comuna Savinesti au primit o masa de pranz gratuita zilnic, la cantina sociala a parohiei noastre.

Eveniment de mare bucurie duhovniceasca pentru credinciosii din parohia noastra si din afara ei.Multumim tuturor celor ce au contribuit la realizarea acestui proiect social-misionar.

Anuntam ca incepand din aceasta luna cu binecuvantarea I.P.S. Teofan Mitropolitul Moldovei si Bucovinei in parohia noastra s-a infiintat filiala Savinesti a Fundatiei Solidaritate si Speranta.

Boboteaza 2009

2009-01-19T02:50:00.000-08:00

http://www.youtube.com/watch?v=NwEA6Jx_0ZA

Cadouri de Craciun 2008

2008-12-25T09:07:00.000-08:00

De Craciun la biserica s-au impartit peste 350 de pachete de daruri pentru copii si batrani.

Sfanta Scriptura urcus si cale spre Noul Adam - Hristos

2008-10-18T08:19:00.000-07:00

Sfanta Scriptura , ne descopera nenumarate, dar intotdeauna sigure, cai de mantuire, de luminare, de sfintenie, de transformare, de hristificare, de indumnezeire; ea ne arata toate modalitatile prin care natura omeneasca biruie pacatul, orice pacat; cum biruieste patima, orice patima cum biruieste moartea.

Aici gasim leac pentru orice pacat, vindecare pentru orice patima, inviere din orice moarte. Din Sfanta Scriptura noi cunoastem cine este Dumnezeu si ce este Dumnezeu; si de asemenea, cine este omul si ce cauta omul. Prin ea descindem pe malul ceresc de dincolo si intelegem lucrarea lui Dumnezeu pentru noi. O, minune a iubirii lui Dumnezeu !

Aici in lumina Evangheliei intelegem ca omul este o mare taina, o sfanta taina a lui Dumnezeu. Atat de mare si atat de sfanta incat Insusi Dumnezeu S-a facut om, pentru ca sa ne talcuiasca toata adancimea tainei omului.

Spiritualitate in culturile si civilizatiile lumii

2008-10-11T10:39:00.000-07:00

In culturile si civilizatiile lumii, toate eforturile spiritului omenesc, se concentreaza in cele din urma intr-o gigantica stradanie de a birui moartea si mortalitatea si de a-si asigura nemurirea si viata vesnica, de a si le asigura oricum.

Toate ne indeamna sa punem intrebarea : de unde vin in sufletul omului nostalgia si elanul acesta catre infinit in toate directiile? Ce impinge gandirea omeneasca de la o problema la alta problema si de la o infinitate la alta infinitate? Daca aceasta dorinta dupa vesnicie este impusa din afara oamenilor neputinciosi, cum de se regaseste chiar si la cei mai independenti dintre filosofi? Ba chiar la acestia ea s-a dezvoltat intr-o problematica extrem de complexa. Toate acestea dovedesc ca dorul dupa vesnicie se gaseste in insasi natura spiritului omenesc. Natura cunoasterii insasi tinde spre o cunoastere infinita; natura simtirii insasi tinde spre o simtire infinita; natura vietii insasi tinde spre o viata vesnica. Prin cunoastere ca si prin simturi, prin vointa ca si prin viata, sufletul omenesc se descopera ca vesnic. Setea de infinit, setea de nemurire este setea metafizica primordiala a spiritului omenesc. Ea a impins spiritul omului spre infinit prin nenumarate religii, filosofii, stiinte, lupte si stradanii. Intr-un cuvant: spiritul omenesc cauta nemurirea; o cauta sub orice chip si sub orice forma.

Este evident ca acest dor dupa vesnicie nu este posibil sa-i fi fost impus omului de natura lui materiala, pentru ca ea este limitata si finita si nu are in ea acest dor. Este evident de asemenea ca nici trupul omenesc nu a impus omului dorul acesta, pentru ca si el este limitat. Singura solutie logica ramane aceasta : dorul omului dupa vesnicie, dupa nemurire se gaseste in insasi esenta sufletului omenesc. Creat dupa chipul lui Dumnezeu, omul se gaseste in intregime in acest dor. Pentru ca doar " chipul lui Dumnezeu" din om este cel ce doreste adevarurile vesnice ale lui Dumnezeu in toate lumile. Inscris in sufletul omului , "chipul lui Dumnezeu" il impinge pe om sa tinda spre vesnicia lui Dumnezeu si sa o doreasca. Este natural ca sufletul creat " dupa chipul lui Dumnezeu" sa doresca pe Dumnezeu.

Daca ne sprijinim pe experienta comuna a neamului omenesc si reducem pe om la elementele lui componente fundamentale, vom gasi oricum dorul acesta dupa vesnicie drept elementul fundamental pe care se intemeiaza si care constituie din punct de vedere ontologic omul.

" Chipul lui Dumnezeu" din natura umana are un sens ontologic si teologic: ontologic , fiindca in "chipul lui Dumnezeu" ca dar consta esenta fiintei omenesti; iar teologic, pentru ca prin aceasta a fost stabilit drept scop al vietii omului. Acest "chip al lui Dumnezeu", este esenta esentei fiintei omenesti. Pe el si potrivit lui omul se modeleaza si se construieste in aceasta lume.

Credinta

2008-08-08T09:33:00.000-07:00

Credinta nu este o simpla chestiune intelectuala. De aceea, ea nu este cultivata si nu creste pur si simplu prin cercetare si studiu. Ca incredere si impreuna lucrare cu voia lui Dumnezeu, credinta este strans legata de iubire, care este Insusi Dumnezeu. Cand iubesti, cand te oferi cat poti mai mult celuilalt, fratele tau - lui Hristos-, cand in sfarsit ajungi sa te oferi pe tine insuti lui Dumnezeu, atunci Il cunosti : crezi. Credinta ta creste. Esti inundat de ea, de puterea ei straina care ridica si inviaza vieti. In cele dinlauntru ale tale patrunde o odihna cereasca.

In cunosti pe Dumnezeu prin credinta, nu intelectual, ci existential si cu tot trupul Sau. Vezi ca articularea cea mai launtrica a fiintei tale este aceea a lui Dumnezeu. Adica vezi ca esti intreg dupa chipul Creatorului. Nu crezi numai. Il gasesti in tine.

Iar cand am ajuns la iubire am ajuns la Dumnezeu. Astfel credinta si iubirea devin doua realitati ce se intrepatrund in mod neamestecat si nedespartit.Nu putem sa vorbim sau sa o cunoastem pe una fara cealalta.

Cautare

2008-06-30T05:46:00.000-07:00

Cand se cauta adevarul vesnic este cu totul gresita intrebarea ce este Adevarul? Intrebarea trebuie sa sune astfel: Cine este Adevarul? Pentru ca adevarul poate fi numai o persoana si, desigur, o Persoana Dumnezeiasca, iar nu un lucru: numai Dumnezeu Creatorul, iar nu o creatura. Atunci celui ce cauta ii Raspunde Hristos: " Eu sunt Adevarul" ( Ioan 14,6), dar numai celui care , din toata inima, din tot sufletul, din toata fiinta lui, in rugaciuni si lacrimi, in post si priveghere, in suspine si in zbucium sufletesc intreaba: cine este Adevarul?

Nastere

2008-05-19T07:03:00.000-07:00

Omul se naste cu adevarat nu atunci cand il aduce pe lume mama lui, ci atunci cand crede in Mantuitorul Hristos Cel Inviat, pentru ca atunci el se naste la viata cea nemuritoare si vesnica, in timp ce mama il naste pe copil spre moarte pentru mormant.

Invierea lui Hristos este mama noastra a tuturor, a tuturor crestinilor, mama celor nemuritori. Prin credinta in Invierea Domnului, omul se naste din nou, se naste pentru vesnicie. - E cu neputinta ! observa scepticul. Iar Domnul Cel Inviat raspunde : " Toate sunt cu putinta celui ce crede " ( Marcu 9, 28)

Cauta-Ma !

2008-05-10T12:00:00.000-07:00

Omul care cauta sincer sensul si lumina vietii gaseste intotdeauna o bucurie spirituala inexprimabila, ca si imbolduri spirituale si orizonturi cat se poate de largi in tainica si sfanta Biserica Ortodoxa.

Nu exista in mine si in tine deznadejde si tristete, indoiala si intuneric, pacat si moarte, pe care sa nu le putem alunga cu minunatele rugaciuni ortodoxe. Daca sufletul tau a fost cuprins de intuneric si, paralizat, iata o rugaciune care te va ajuta : " Luminarea celor ce stau in intuneric, izbavirea celor deznadajduiti, Iisuse mantuitorul Meu, catre Tine caut, Imparate al lumii, lumineaza-ma cu stralucirea Ta ! "

Iar cand toate relele se napustesc de pretutindeni asupra ta, ca sa te arunce in intuneric, in deznadajde, in moarte, atunci striga catre Domnul cel atotmilostiv : " Spre cer ridic ochii inimii mele, spre Tine, Mantuitorul Meu, mantuieste-ma cu stralucirea Ta!"

Omul

2008-05-05T11:17:00.000-07:00

Inhamat la jugul timpului si al spatiului, omul trage dupa el universul. Incotro anume ? Spre ce stanci prapastioase il va conduce, spre ce inaltimi de gheata de dincolo de timp si de spatiu?

Toti oamenii, toate semintiile, toate popoarele, toate generatiile sunt deopotriva inhamate la acest indoit jug pe care il trag cu anevoie, zi si noapte, impinsi de o putere invincibila. Il trag si se impiedica, iarasi il trag si iarasi se impiedica, cad si se pierd. La ce bun? Cine ii injuga ca apoi sa nu ii mai desjuge niciodata? O, timpul ! Spuneti-mi taina timpului !...Timpul: amarnica povara. Si spatiul? - Frate geaman si de suferinta al timpului !

Nu exista nimic mai tragic si nimic mai trist ca neamul omenesc inhamat la jugul apasator al timpului si al spatiului. Trage dupa sine timpul fara sa cunoasca nici natura, nici sensul si nici scopul acestuia. Trage dupa sine spatiul, dar nici natura, nici sensul si scopul acestuia nu le cunoaste. Absenta scopului il conduce, asadar , in captivitatea absurdului ! Absenta scopului rivalizeaza cu absurdul, dar tragicul castiga intotdeauna.

A exista si a vietui intr-o astfel de lume nu constituie un privilegiu. - Nu e asa ? Dar, printr-o necesitate neinteleasa, de indata ce ai venit de la nefiinta la fiinta, te gasesti inhamat la amarnicul jug al timpului si al spatiului. Ce gazduire ciudata ! Si daca ai fost trimis in lume cu niste simturi mai sensibile, vei simti repede ca un chin urias striveste toate existentele, ca o boala nemiloasa mistuie din interior toate creaturile. Si deodata inima se topeste in lacrimi si atunci intelegi ca orice faptura are ochi, ochi ce plang neincetat din pricina unei dureri amare.

Iar lacrimile tuturor fapturilor indurerate se strang in inima omului, inundand intreaga lui fiinta.

Incearca daca poti, sa-ti retii inima sa nu se desire in suspine inaintea tristei soarte a acestei lumi. Stradania ti se preschimba intr-un strigat deznadajduit; vointa ti se incovoaie neputincioasa sub valul de durere al intregii lumi ce se inalta din toata fiinta ta.

Lumea aceasta... Ce e lumea aceasta cu toate chinurile ei, cu toate durerile, tragediile si suferintele ei ? Ce altceva decat un condamnat la moarte fara speranta ?Da, un muribund fara speranta care isi da duhul intr-o agonie continua, dar nu moare niciodata.

Asa este omul, asa este si lumea, atunci cand nu le simt in Hristos cand nu le vad in Hristos.

Dar cu El toate se schimba: si eu si lumea din jurul meu. Din clipa intalnirii cu El , omul e strabatut de un curent cu totul nou, de ceva nemaisimtit, neinchipuit si necunoscut pana atunci.

Pentru ce este grea viata omului? Pentru ca omul a nascocit moartea instaurand-o in el si in toate fiintele din jurul lui. Iar moartea este izvorul nesecat al tuturor chinurilor si durerilor. Toti nervii mortii pornesc de la om, fiindca el este ganglionul central al mortii. In realitate moartea este singura amaraciune a vietii, singura amaraciune a existentei. Din ea purcede toata tragedia vietii.

Din aceasta situatie exista o singura iesire, o singura salvare : Invierea lui Hristos si biruinta pe care ea o aduce asupra mortii in toate lumile. Asa cum moartea este izvorul tuturor amaraciunilor, este atoatemaraciunea, tot astfel Invierea Mantuitorului Hristos este izvorul oricarei bucurii, este atoatebucuria. E de ajuns ca omul sa-si deschida ochii spirituali si atunci nu poate sa nu simta si sa vada ca Domnul Cel Inviat e singurul care da sens si bucurie adevarata vietii celei amare a omului pe pamant: El si nimic altceva si nimeni altul.

Taine

2008-05-03T06:44:00.000-07:00

Taina raului nu e mai mica decat taina binelui.

Cea dintai este adesea mai atragatoarea decat cea de-a doua. Iar omul iubeste ceea ce este tainic in orice versiune s-ar infatisa aceasta.

Nu exista lucru in lume pe care omul sa-l poata explica in intregime si sa spuna : Iata un lucru in care si in jurul caruia nu exista mister si nimic tainic.

In orice fenomen in lume, in orice lucru din univers ramane intotdeauna ceva ce omul nu poate cuprinde in cusca de clestar a mintii lui.

Nu exista laborator chimic sau alchimic in care lumea sa se poata distila in asa fel, incat sa se evaporeze din ea toate tainele.

Sub clopotul albastru al cerului care acopera pamantul nimic nu este simplu, nimic nu este fara taina.

Din orice punct de vedere am privi-o, lumea n-i se infatiseaza ca un mare semn de intrebare.

Taina raului si taina binelui dau o lupta sustinuta in lume, mai cu seama in om.

Daca Domnul cel iubitor de oameni nu ar pastra echilibrul, lumea ar fi cazut de mult in haos.Taina raului este deosebit de atragatoare; ea incanta pe om pana la indragostire si, in marea si ingrozitoarea lui dragoste, omul se aduce cu entuziasm acesteia ca jertfa de ardere de tot. Taina binelui insa este smerita si blanda, defaimata si luata in deradere pe pamant; pentru aceasta sunt mai putini cei indragostiti de taina binelui si mult mai mult indragostiti de taina raului.
Taina binelui ar fi fost condusa demult la groapa, daca Hristos nu ar fi inviat din mormant si nu ar fi aratat in Persoana Lui inviata tot farmecul ei minunat si frumusetea ei atragatoare.

Hristos a Inviat ! Adevarat a Inviat !

2008-04-30T00:43:00.000-07:00

Este dificil, foarte dificil, ca viata infinita si vesnica sa patrunda in sufletul omenesc cel stramt si in trupul omenesc inca si mai stramt. Locuitorii incarcerati ai acestui pamant stau plini de banuiala inaintea a orice este dincolo. Incarcerati in temnita timpului si a spatiului, din atavism sau poate din inertie, ei nu suporta sa patrunda in ei ceva mai presus de timp si mai presus de spatiu, ceva de dincolo si vesnic.

O astfel de patrundere o considera o agresiune si-i rapund cu ostilitate. Mai mult, dat fiindca omul este ros de " viermele " timpului, acesta nu iubeste interventia vesniciei in viata lui si o tolereaza doar cu o mare dificultate. Interventia aceasta o considera adesea ca o violenta si o cutezanta de neiertat; si uneori se revolta cu violenta impotriva vesniciei pentru ca vede ca este prea mic inaintea ei, alteori insa n-ajunge pana la aceasta ura salbateca impotriva ei, pentru ca o priveste printr-o prisma prea omeneasca, prea pamanteasca, prea lumeasca. Cufundat cu trupul in materie, legat prin forta gravitatiei de timp si de spatiu si avand spiritul sau departe de vesnicie, omul lumii nu iubeste excursiile spre ce este dincolo si spre ce este vesnic.

Prapastia care exista intre timp si vesnicie este pentru el de netrecut, pentru ca-i lipseste capacitatea si forta necesara de a o sari. Asediat de pretutindeni de moarte, omul ia in deradere pe cei care ii zic : " omul este nemuritor si vesnic ".
" Nemuritor", in ce privinta? In trupul lui muritor? Si "vesnic", in ce privinta ? In spiritul lui neputincios?

Pentru ca omul sa fie nemuritor, el trebuie sa se simta nemuritor in centrul simtirii lui de sine; pentru ca sa fie vesnic, el trebuie sa se recunoasca vesnic in centrul constiintei lui de sine. Fara aceasta, nemurirea si vesnicia sunt pentru el stari impuse din afara.

2008-04-27T13:29:00.000-07:00

Hristos a Inviat !

Adevarat a Inviat !

Ce este adevarul?

2008-04-25T07:00:00.000-07:00

" Ce este adevarul?" ( Ioan 18,38) a intrebat Pilat pe Adevarul intrupat vrand sa auda cu urechile lui ceea ce nu a vazut cu ochii, ca si cum nu unul si acelasi suflet auzea cu urechile si vedea cu ochii. Dumnezeul - om Hristos este adevarul in mod fiintial, nu ca un cuvant, nici ca o invatatura si nici ca o actiune concreta, ci ca un Ipostas divino-uman supradesavarsit si vesnic viu . Numai ca Persoana divino-umana este El masura Adevarului. De aceea Dumnezeul om a spus despre Sine nu numai : " Eu sunt Adevarul" ci si :" Eu sunt Calea" ( Ioan 14,6), Calea catre Adevarul insusi, adica masura acestui Adevar, esenta insasi a acestui Adevar.

Masura Adevarului este insusi Adevarul iar Adevarul este Dumnezeul-om Hristos. Ca atare tot ceea ce nu este in El nu este Adevar.

In afara Persoanei Lui divino-umane, Adevarul este ontologic inexistent

Durerile Nasterii, durerile Patimilor, Crucii si Mortii spre bucuria Invierii

2008-04-23T08:31:00.000-07:00

Ce sa intelegem prin tainele Mantuirii, decat ca fiind cele ce ne cheama sa ne patrundem de ele si, explorandu-ne, sa le exploram.

Din perspectiva mantuirii, o taina este , si simtamantul matern al Maicii Domnului, iubirea, duiosia fara de margini pe care o nutreste fata de Fiul ei, Fiu al Omului si, totodata Fiu al lui Dumnezeu.

In chip minunat, s-a constatat ca simtamantul matern fata de Mantuitorul transcende genurile umane, astfel ca nu este impartasit exclusiv de catre femei. Marturii din Vechiul Testament si Noul Testament stau ca dovada ca sfintii si marii rugatori, marii barbati ai Bisericii l-au trait si ei insisi : " Ca femeia insarcinata si gata sa nasca prunc, care se zvarcoleste si striga in durerea ei, asa am fost noi Doamne, cu totii inaintea Ta." ( Isaia 26, 17) ; " Copilasii mei, pentru care sufar iarasi durerile nasterii, pana ce Hristos va lua chip in voi"(Galateni 4,19).

Sf. Simeon Noul Teolog identifica sase trepte ale mantuirii.Prima e pazirea poruncilor dumnezeiesti ca rob; a doua, pentru plata; a treia, ca prieten al Mantuitorului; a patra, ca fiu al Lui; a cincea, ca frate al Lui; iar a sasea , cea mai inalta dintre toate, ca maica a lui Hristos. Cuvantul insusi spunea : " Iata mama Mea si fratii Mei ; caci oricine face voia Tatalui Meu Cel din ceruri, acesta este frate si sora si mama" ( Matei 12, 49-50).

S-a sugerat uneori ca in momentul liturgic crucial al epiclezei, savarsitorul cu mainile ridicate invocand Duhul Sfant seamana mai mult cu orans, misterioasa femeie rugatoare din arta catacombelor antice.Asadar, preotul este intr-un fel o icoana a Maicii Domnului.( De sarbatoarea cea mare a Floriilor, credinciosii tin in mana in biserici ramuri de salcie. Nu intamplator, salcia se inmulteste prin partenogeneza adica se pune o ramura in pamant si udata fiind ea se prinde si creste.)Asa cum s-a observat recent, Maica Domnului a indeplinit vocatia umana universala a preotiei imparatesti mai bine decat oricare alta persoana, primind pe Fiul dumnezeiesc in ea insasi si oferindu-l Tatalui. In aceasta lucrare de primire si punere inainte a vietii divine, barbatii si femeile deopotriva functioneaza intr-un mod feminin.

Asa cum , in fiecare an, de Sfintele sarbatori ale Craciunului, noi, crestinii , barbati sau femei, suntem solidari unii cu altii si chemati sa traim cu Nascatoarea de Dumnezeu " durerile Nasterii" Fiului ei, tot astfel, acum, de Sfintele Pasti, ne contopim cu ea in durerile Patimilor, Crucii si Mortii Mantuitorului, dar si in bucuria fara sfarsit a Invierii, Inaltarii Lui la ceruri si Cincizecimii , ce prin Duhul ni-L face Prezent de-a pururi pe Hristos in noi.

Pasha - trecere

2008-04-15T02:43:00.000-07:00

" Ca Tu esti invierea , viata si odihna adormitului robului Tau, Hristoase Dumnezeul nostru..." ( slujba inmormantarii)

" Porunceste dar, Stapane, sa se dezlege in pace sufletul robului Tau si sa se odihneasca in locasurile cele vesnice..." ( Rugaciune pentru sufletul cel osandit )

Se discuta mult astazi in Biserica Ortodoxa despre reinoirea diaconiei ca vocatie, a diaconiei filantropice. S-au facut sugestii pentru crearea sau, mai bine zis , redescoperirea si reactivarea treptelor de "diaconita". Ce cale mai buna s-ar putea gasi pentru utilizarea extraordinarelor dar neglijatelor daruri si capacitati ale femeilor ortodoxe, decat sa l-i se ofere sansa, oficial recunoscuta si binecuvantata, de a-i sluji direct pe cei ce sunt mai aproape de moarte? Daca, de exemplu, un "ordin al Surorilor Milei" ar suna strain in urechile fratilor ortodocsi, distinctia facuta cu grija fata de vocatia monastica traditionala si stabilirea ei ca o slujire pastorala cu drepturi depline, ar putea oferi cele mai vrednice servicii, in timp ce va da posibilitatea celor intrati in aceasta slujire, sa intreprinda o lucrare crestina nemaipomenita ' in lume".
La un nivel mai modest, parohiile noastre ar putea finanta membrii alesi ai comunitatii spre a fi pregatiti in munca de asistenta -socialal. Se stie ca , pe masura ce pacientii se apropie de faza finala a vietii, doctorii si ceilalti ingrijitori tind sa se retraga, lasandu-i intr-o stare de abandon.
Ingrijirea bolnavilor muribunzi este o sarcina fundamentala spirituala una ce se bazeaza pe administarea corecta a medicamentelor, insa e constienta si accepta inabilitatea celor mai multe echipe medicale de a sluji pastoral, spiritual pe cei ce nu mai reactioneaza la incercarile facute pentru insanatosirea lor.

Este sarcina Bisericii sa ofere ingrijire iubitoare si hrana necesara ca sa-i impace pe pacientii muribunzi cu Dumnezeu, cu familia si cu prietenii si sa mearga alaturi de ei catre pragul vietii de dincolo de moarte.

Insa , pentru ca oamenii din parohii sa-si asume acest aspect vital al slujirii bisericesti, au nevoie de un cadru adegvat, cu o pregatire potrivita si o baza corespunzatoare.

Mai mult , prin predica si invatatura Bisericii, trebuie sa facem cunoscuta convingerea ca exista o valoare mai mare decat viata fizica sustinuta in stadiul terminal.Viata pe care Dumnezeu ne-a dat-o gratuit, trebuie sa fie predata Lui, de buna voie, pentru ca El sa ramana Domnul celor vii si al celor morti.

Sarcina noastra este sa gasim mijloace tot mai pline de compasiune si sanatoase din punct de vedere pastoral, pentru a insoti muribunzii catre pasul ultim - pe care ei singuri il pot face - al incredintarii vietii lor si a destinului lor vesnic in mainile deschise si iubitoare ale lui Dumnezeu.

Haideti

2008-04-13T03:41:00.000-07:00

Postul Mare

Haideti sa facem din trupul nostru un altar pentru sacrificii.
Haideti sa punem pe el toate dorintele noastre
Si sa-L rugam pe Domnul
Sa trimita din cer
Focul invizibil si atotputernic
Care sa consume altarul si tot ce se afla pe el.

Globalizare

2008-04-03T02:56:00.000-07:00

Globalizarea nu tine de o sinteza a lucrurilor. Ea nu este nici macar o analiza.

Dumnezeu este sintetic. El creeaza.

Globalizarea este o simpla aglomerare. Mai pe sleau, dracul globalizarii este un prostovan, nu un destept.

Daca nu luam in seama globalizarea, ci o privim ca pe o lada de gunoi, nu avem de ce ne teme. Dar cum gramada asta uriasa de gunoi este mare, s-ar putea sa devina un tavalug urias.

In acest caz, vom intelege de ce spune Mantuitorul : " Nu te teme, turma mica, pentru ca Tatal vostru a hotarat sa va dea voua Imparatia." ( Luca 12. 32).

In catacombele politicii internationale, care este in esenta ei una antihristica, se elaboreaza savant distrugerea Bisericii, a neamurilor, relativizarea adevarurului, parazitismul guvernamental, izolarea individului si controlarea lui pana la desfiintare prin toate mijloacele de propaganda, spulberarea familiei; persoana trebuie sa devina tot mai mult o proprietate a guvernului; instalarea unui totalitarism lent care, in cele din urma sa duca la subordonarea intregii lumi unui guvern international uns de cineva din adancuri.

Acest guvern va fi inzestrat cu functii si calitati mistice, asa cum s-a procedat cu partidul comunist in tarile comuniste.

Cum sa ne aparam ? Punand in locul valorilor promovate de anticrestini exact opusul lor.

Si inca ceva: exista un filtru mental impotriva fluxului urias al informatiei care ne asalteaza si o vitejie a Binelui prin puterea credintei in Dumnezeu Creatorul si Mantuitorul nostru

Proverbe

2008-03-31T08:16:00.000-07:00

Un barbat nu e cinstit numai pentru ca nu a avut ocazia sa fure.

Nu judeca un om numai dupa ce spune mama lui, asculta si ce spun vecinii sai.

Omul intelept, chiar si atunci cand tace, spune mai mult decat prostul atunci cand vorbeste.

Daca bogatii ar putea plati alti oameni ca sa moara in locul lor, atunci saracii ar avea o viata imbelsugata.

Intereseaza-te mai intai de vecinii tai si abia apoi cumpara o casa.

Ce nu vezi cu ochii tai , nu inventa cu gura ta.

Un erou este cel care isi tine gura chiar si atunci cand are dreptate.

Un prieten vechi e mai bun decat doi prieteni noi.

Cand un hot te saruta, numara-ti dintii.

Cand il inveti pe copilul tau, il inveti si pe nepotul tau.

Nu poti controla vantul, dar poti orienta panzele in bataia lui.

Biserica - Mireasa lui Hristos

2008-03-25T13:00:00.000-07:00

Se spune ca a fost organizat un concurs cu cea mai scurta scrisoare de dragoste. Castigatorul a scris pe un biletel doar un singur cuvant: VINO !

Vino, lumina adevarata.
Vino, viata vesnica.
Vino, taina ascunsa.
Vino, comoara fara nume.
Vino, Tu, Cel de necuprins.
Vino, bucurie vesnica.
Vino, soare care nu apui niciodata.
Vino, nadejde a tuturor celor care doresc sa fie mantuiti.
Vino, Tu, Cel care ii trezesti pe cei ce au atipit.
Vino, Cel ce ai biruit moartea.
Vino, Tu, Cel atotputernic, care creezi si recreezi totul,
Transfigurand intreaga creatie asa cum doresti.
Vino, nume iubit repetat pretutindeni.
Vino, bucurie vesnica.
Vino, Doamne.
Vino, Datatorule de viata.
Vino, bucurie a mea.
Caci vreau sa-ti multumesc pentru iertare si iubire
Pentru ca ai devenit una cu mine prin darurile Duhului Sfant.

Taine

2008-03-24T22:22:00.000-07:00

Daca il cauti pe Dumnezeu din toata inima
Si cu toata puterea ta,
Starile sufletului si ale trupului tau
Te vor transforma intr-o oglinda
A imaginii lui Dumnezeu Cel dinlauntrul tau.
Vei deveni una cu Dumnezeu,
Iar Dumnezeu una cu tine,
Si nimeni nu va va mai putea deosebi vreodata.
Darurile Sfantului Duh sunt de asa natura
Incat un asemenea ucenic devine
Insasi icoana binecuvantarii divine,
Un Teofor ( purtator de Dumnezeu) prin adoptie,
Caci Dumnezeu este Cel ce isi perfectioneaza propria perfectiune.

Niketas Stethatos

Despre starea de trezvie

2008-01-31T07:53:00.000-08:00

Importanta este actiunea nu fructul ei.
Trebuie sa facem ceea ce este necesar.
Poate ca nu sta in puterea noastra, poate ca nu vom mai apuca sa-i vedem finalitatea..., dar va exista cu siguranta candva un fruct.
Chiar daca vremea roadelor ne poate depasi...asta nu inseamna ca trebuie sa ne abtinem de la a face ceea ce este bine.
Iar binele isi are seva din starea de iubire.

Cuvant bun

2008-01-30T11:57:00.000-08:00

Cauta sa traiesti in asa fel, incat in fiecare zi sa fii multumit de viata ta, iar daca sfarsitul ei, va fi... fie si maine, sa te gaseasca impacat cu tine insuti.