Uitarea

Astazi in Europa - dar putem spune ca in intreaga lume, se impune din ce in ce mai mult un universalism faurit din exterior - exista multa suferinta.
O dinamica a mortii se accelereaza, ca urmare a faptului ca orice sens si orice reper au fost pierdute, iar Dumnezeu uitat. Va fi o moarte sau o mutatie ? Depinde de noi.

In cautarea, inca inconstienta, a unei adevarate identitati doar in afara, particularismele nationale se accentueaza si se infrunta " independentismele" ce reclama un statut propriu pentru limbile, culturile, religiile si obiceiurile lor, mai degraba decat pentru traditiile lor uitate.
In aceasta ratacire , mass-media incepe sa se ocupe de articularea creierelor populare cu diferite curente de gandire favorabile cutarui tip de alegere politica sau cutarei orientari economice, de vreme ce vointa de putere si zeul Ban sunt stapanii absoluti. Este clar ca ne indreptam spre un babilonism cosmic ; ne aflam in cele mai mari turbulente ale ciclonului care este pe cale sa devasteze vechile structuri ale vietilor noastre. Pentru moment suntem prinsi intr-un impuls al mortii inerente " uitarii de Dumnezeu".

Omul a secularizat ideea mesianica in cea de progres, spune Nicolai Berdiaev; el a zeificat viitorul si a crezut ca poate, in ultima instanta sa impace toate contradictiile lumii.

Intr-un cuvant, omul a redus dinamica verticalizanta programata in persoana sa la o dinamica taratoare, sursa de maretii exterioare, dar si a unor foarte mari rele, caci energiile demontate de pe axa lor informationala devin ucigatoare.

Sa nu uitam ca pentru om , respiratia spirituala este o functie vitala, la fel ca si respiratia fiziologica; el resimte nevoia ontologica de a se uni colectiv cu misterele de sus care il trimit, chiar daca el nu o stie, spre cele de jos, dinauntrul lui.

Gandurile omului

Gandurile omului? - Rostul lor este acela de a se dezvolta in ganduri vesnice si divino-umane.

Gandul este o povara grea si chinuitoare. Numai ca si gand al lui Hristos Iisus el devine o povara usoara si iubita. Fara Hristos ( in noi), orice gand este un mic iad si toate laolalta- un iad nesfarsit si vesnic.

Nu exista nimic mai ingrozitor decat o vesnicie fara Hristos.

Pentru ca acolo unde nu este prezent Hristos toate se preschimba in blestem, in amaraciune, in groaza; acolo, deasupra scanteii pe jumatate stinse a constiintei de sine a omului se asterne o umbra nesfarsita si un intuneric infinit; acolo trupul se preschimba intr-o povara grea, iar sufletul intr-un jug blestemat.