miercuri, 30 aprilie 2008

Hristos a Inviat ! Adevarat a Inviat !




Este dificil, foarte dificil, ca viata infinita si vesnica sa patrunda in sufletul omenesc cel stramt si in trupul omenesc inca si mai stramt. Locuitorii incarcerati ai acestui pamant stau plini de banuiala inaintea a orice este dincolo. Incarcerati in temnita timpului si a spatiului, din atavism sau poate din inertie, ei nu suporta sa patrunda in ei ceva mai presus de timp si mai presus de spatiu, ceva de dincolo si vesnic.




O astfel de patrundere o considera o agresiune si-i rapund cu ostilitate. Mai mult, dat fiindca omul este ros de " viermele " timpului, acesta nu iubeste interventia vesniciei in viata lui si o tolereaza doar cu o mare dificultate. Interventia aceasta o considera adesea ca o violenta si o cutezanta de neiertat; si uneori se revolta cu violenta impotriva vesniciei pentru ca vede ca este prea mic inaintea ei, alteori insa n-ajunge pana la aceasta ura salbateca impotriva ei, pentru ca o priveste printr-o prisma prea omeneasca, prea pamanteasca, prea lumeasca. Cufundat cu trupul in materie, legat prin forta gravitatiei de timp si de spatiu si avand spiritul sau departe de vesnicie, omul lumii nu iubeste excursiile spre ce este dincolo si spre ce este vesnic.



Prapastia care exista intre timp si vesnicie este pentru el de netrecut, pentru ca-i lipseste capacitatea si forta necesara de a o sari. Asediat de pretutindeni de moarte, omul ia in deradere pe cei care ii zic : " omul este nemuritor si vesnic ".
" Nemuritor", in ce privinta? In trupul lui muritor? Si "vesnic", in ce privinta ? In spiritul lui neputincios?

Pentru ca omul sa fie nemuritor, el trebuie sa se simta nemuritor in centrul simtirii lui de sine; pentru ca sa fie vesnic, el trebuie sa se recunoasca vesnic in centrul constiintei lui de sine. Fara aceasta, nemurirea si vesnicia sunt pentru el stari impuse din afara.

duminică, 27 aprilie 2008

Hristos a Inviat !


Adevarat a Inviat !

vineri, 25 aprilie 2008

Ce este adevarul?

" Ce este adevarul?" ( Ioan 18,38) a intrebat Pilat pe Adevarul intrupat vrand sa auda cu urechile lui ceea ce nu a vazut cu ochii, ca si cum nu unul si acelasi suflet auzea cu urechile si vedea cu ochii. Dumnezeul - om Hristos este adevarul in mod fiintial, nu ca un cuvant, nici ca o invatatura si nici ca o actiune concreta, ci ca un Ipostas divino-uman supradesavarsit si vesnic viu . Numai ca Persoana divino-umana este El masura Adevarului. De aceea Dumnezeul om a spus despre Sine nu numai : " Eu sunt Adevarul" ci si :" Eu sunt Calea" ( Ioan 14,6), Calea catre Adevarul insusi, adica masura acestui Adevar, esenta insasi a acestui Adevar.

Masura Adevarului este insusi Adevarul iar Adevarul este Dumnezeul-om Hristos. Ca atare tot ceea ce nu este in El nu este Adevar.

In afara Persoanei Lui divino-umane, Adevarul este ontologic inexistent

miercuri, 23 aprilie 2008

Durerile Nasterii, durerile Patimilor, Crucii si Mortii spre bucuria Invierii

Ce sa intelegem prin tainele Mantuirii, decat ca fiind cele ce ne cheama sa ne patrundem de ele si, explorandu-ne, sa le exploram.

Din perspectiva mantuirii, o taina este , si simtamantul matern al Maicii Domnului, iubirea, duiosia fara de margini pe care o nutreste fata de Fiul ei, Fiu al Omului si, totodata Fiu al lui Dumnezeu.

In chip minunat, s-a constatat ca simtamantul matern fata de Mantuitorul transcende genurile umane, astfel ca nu este impartasit exclusiv de catre femei. Marturii din Vechiul Testament si Noul Testament stau ca dovada ca sfintii si marii rugatori, marii barbati ai Bisericii l-au trait si ei insisi : " Ca femeia insarcinata si gata sa nasca prunc, care se zvarcoleste si striga in durerea ei, asa am fost noi Doamne, cu totii inaintea Ta." ( Isaia 26, 17) ; " Copilasii mei, pentru care sufar iarasi durerile nasterii, pana ce Hristos va lua chip in voi"(Galateni 4,19).

Sf. Simeon Noul Teolog identifica sase trepte ale mantuirii.Prima e pazirea poruncilor dumnezeiesti ca rob; a doua, pentru plata; a treia, ca prieten al Mantuitorului; a patra, ca fiu al Lui; a cincea, ca frate al Lui; iar a sasea , cea mai inalta dintre toate, ca maica a lui Hristos. Cuvantul insusi spunea : " Iata mama Mea si fratii Mei ; caci oricine face voia Tatalui Meu Cel din ceruri, acesta este frate si sora si mama" ( Matei 12, 49-50).

S-a sugerat uneori ca in momentul liturgic crucial al epiclezei, savarsitorul cu mainile ridicate invocand Duhul Sfant seamana mai mult cu orans, misterioasa femeie rugatoare din arta catacombelor antice.Asadar, preotul este intr-un fel o icoana a Maicii Domnului.( De sarbatoarea cea mare a Floriilor, credinciosii tin in mana in biserici ramuri de salcie. Nu intamplator, salcia se inmulteste prin partenogeneza adica se pune o ramura in pamant si udata fiind ea se prinde si creste.)Asa cum s-a observat recent, Maica Domnului a indeplinit vocatia umana universala a preotiei imparatesti mai bine decat oricare alta persoana, primind pe Fiul dumnezeiesc in ea insasi si oferindu-l Tatalui. In aceasta lucrare de primire si punere inainte a vietii divine, barbatii si femeile deopotriva functioneaza intr-un mod feminin.

Asa cum , in fiecare an, de Sfintele sarbatori ale Craciunului, noi, crestinii , barbati sau femei, suntem solidari unii cu altii si chemati sa traim cu Nascatoarea de Dumnezeu " durerile Nasterii" Fiului ei, tot astfel, acum, de Sfintele Pasti, ne contopim cu ea in durerile Patimilor, Crucii si Mortii Mantuitorului, dar si in bucuria fara sfarsit a Invierii, Inaltarii Lui la ceruri si Cincizecimii , ce prin Duhul ni-L face Prezent de-a pururi pe Hristos in noi.

marți, 15 aprilie 2008

Pasha - trecere

" Ca Tu esti invierea , viata si odihna adormitului robului Tau, Hristoase Dumnezeul nostru..." ( slujba inmormantarii)

" Porunceste dar, Stapane, sa se dezlege in pace sufletul robului Tau si sa se odihneasca in locasurile cele vesnice..." ( Rugaciune pentru sufletul cel osandit )

Se discuta mult astazi in Biserica Ortodoxa despre reinoirea diaconiei ca vocatie, a diaconiei filantropice. S-au facut sugestii pentru crearea sau, mai bine zis , redescoperirea si reactivarea treptelor de "diaconita". Ce cale mai buna s-ar putea gasi pentru utilizarea extraordinarelor dar neglijatelor daruri si capacitati ale femeilor ortodoxe, decat sa l-i se ofere sansa, oficial recunoscuta si binecuvantata, de a-i sluji direct pe cei ce sunt mai aproape de moarte? Daca, de exemplu, un "ordin al Surorilor Milei" ar suna strain in urechile fratilor ortodocsi, distinctia facuta cu grija fata de vocatia monastica traditionala si stabilirea ei ca o slujire pastorala cu drepturi depline, ar putea oferi cele mai vrednice servicii, in timp ce va da posibilitatea celor intrati in aceasta slujire, sa intreprinda o lucrare crestina nemaipomenita ' in lume".
La un nivel mai modest, parohiile noastre ar putea finanta membrii alesi ai comunitatii spre a fi pregatiti in munca de asistenta -socialal. Se stie ca , pe masura ce pacientii se apropie de faza finala a vietii, doctorii si ceilalti ingrijitori tind sa se retraga, lasandu-i intr-o stare de abandon.
Ingrijirea bolnavilor muribunzi este o sarcina fundamentala spirituala una ce se bazeaza pe administarea corecta a medicamentelor, insa e constienta si accepta inabilitatea celor mai multe echipe medicale de a sluji pastoral, spiritual pe cei ce nu mai reactioneaza la incercarile facute pentru insanatosirea lor.

Este sarcina Bisericii sa ofere ingrijire iubitoare si hrana necesara ca sa-i impace pe pacientii muribunzi cu Dumnezeu, cu familia si cu prietenii si sa mearga alaturi de ei catre pragul vietii de dincolo de moarte.

Insa , pentru ca oamenii din parohii sa-si asume acest aspect vital al slujirii bisericesti, au nevoie de un cadru adegvat, cu o pregatire potrivita si o baza corespunzatoare.

Mai mult , prin predica si invatatura Bisericii, trebuie sa facem cunoscuta convingerea ca exista o valoare mai mare decat viata fizica sustinuta in stadiul terminal.Viata pe care Dumnezeu ne-a dat-o gratuit, trebuie sa fie predata Lui, de buna voie, pentru ca El sa ramana Domnul celor vii si al celor morti.

Sarcina noastra este sa gasim mijloace tot mai pline de compasiune si sanatoase din punct de vedere pastoral, pentru a insoti muribunzii catre pasul ultim - pe care ei singuri il pot face - al incredintarii vietii lor si a destinului lor vesnic in mainile deschise si iubitoare ale lui Dumnezeu.

duminică, 13 aprilie 2008

Haideti

Postul Mare

Haideti sa facem din trupul nostru un altar pentru sacrificii.
Haideti sa punem pe el toate dorintele noastre
Si sa-L rugam pe Domnul
Sa trimita din cer
Focul invizibil si atotputernic
Care sa consume altarul si tot ce se afla pe el.