Credinta nu este o simpla chestiune intelectuala. De aceea, ea nu este cultivata si nu creste pur si simplu prin cercetare si studiu. Ca incredere si impreuna lucrare cu voia lui Dumnezeu, credinta este strans legata de iubire, care este Insusi Dumnezeu. Cand iubesti, cand te oferi cat poti mai mult celuilalt, fratele tau - lui Hristos-, cand in sfarsit ajungi sa te oferi pe tine insuti lui Dumnezeu, atunci Il cunosti : crezi. Credinta ta creste. Esti inundat de ea, de puterea ei straina care ridica si inviaza vieti. In cele dinlauntru ale tale patrunde o odihna cereasca.In cunosti pe Dumnezeu prin credinta, nu intelectual, ci existential si cu tot trupul Sau. Vezi ca articularea cea mai launtrica a fiintei tale este aceea a lui Dumnezeu. Adica vezi ca esti intreg dupa chipul Creatorului. Nu crezi numai. Il gasesti in tine.
Iar cand am ajuns la iubire am ajuns la Dumnezeu. Astfel credinta si iubirea devin doua realitati ce se intrepatrund in mod neamestecat si nedespartit.Nu putem sa vorbim sau sa o cunoastem pe una fara cealalta.