Pasha - trecere

" Ca Tu esti invierea , viata si odihna adormitului robului Tau, Hristoase Dumnezeul nostru..." ( slujba inmormantarii)

" Porunceste dar, Stapane, sa se dezlege in pace sufletul robului Tau si sa se odihneasca in locasurile cele vesnice..." ( Rugaciune pentru sufletul cel osandit )

Se discuta mult astazi in Biserica Ortodoxa despre reinoirea diaconiei ca vocatie, a diaconiei filantropice. S-au facut sugestii pentru crearea sau, mai bine zis , redescoperirea si reactivarea treptelor de "diaconita". Ce cale mai buna s-ar putea gasi pentru utilizarea extraordinarelor dar neglijatelor daruri si capacitati ale femeilor ortodoxe, decat sa l-i se ofere sansa, oficial recunoscuta si binecuvantata, de a-i sluji direct pe cei ce sunt mai aproape de moarte? Daca, de exemplu, un "ordin al Surorilor Milei" ar suna strain in urechile fratilor ortodocsi, distinctia facuta cu grija fata de vocatia monastica traditionala si stabilirea ei ca o slujire pastorala cu drepturi depline, ar putea oferi cele mai vrednice servicii, in timp ce va da posibilitatea celor intrati in aceasta slujire, sa intreprinda o lucrare crestina nemaipomenita ' in lume".
La un nivel mai modest, parohiile noastre ar putea finanta membrii alesi ai comunitatii spre a fi pregatiti in munca de asistenta -socialal. Se stie ca , pe masura ce pacientii se apropie de faza finala a vietii, doctorii si ceilalti ingrijitori tind sa se retraga, lasandu-i intr-o stare de abandon.
Ingrijirea bolnavilor muribunzi este o sarcina fundamentala spirituala una ce se bazeaza pe administarea corecta a medicamentelor, insa e constienta si accepta inabilitatea celor mai multe echipe medicale de a sluji pastoral, spiritual pe cei ce nu mai reactioneaza la incercarile facute pentru insanatosirea lor.

Este sarcina Bisericii sa ofere ingrijire iubitoare si hrana necesara ca sa-i impace pe pacientii muribunzi cu Dumnezeu, cu familia si cu prietenii si sa mearga alaturi de ei catre pragul vietii de dincolo de moarte.

Insa , pentru ca oamenii din parohii sa-si asume acest aspect vital al slujirii bisericesti, au nevoie de un cadru adegvat, cu o pregatire potrivita si o baza corespunzatoare.

Mai mult , prin predica si invatatura Bisericii, trebuie sa facem cunoscuta convingerea ca exista o valoare mai mare decat viata fizica sustinuta in stadiul terminal.Viata pe care Dumnezeu ne-a dat-o gratuit, trebuie sa fie predata Lui, de buna voie, pentru ca El sa ramana Domnul celor vii si al celor morti.

Sarcina noastra este sa gasim mijloace tot mai pline de compasiune si sanatoase din punct de vedere pastoral, pentru a insoti muribunzii catre pasul ultim - pe care ei singuri il pot face - al incredintarii vietii lor si a destinului lor vesnic in mainile deschise si iubitoare ale lui Dumnezeu.