Taina raului nu e mai mica decat taina binelui.
Cea dintai este adesea mai atragatoarea decat cea de-a doua. Iar omul iubeste ceea ce este tainic in orice versiune s-ar infatisa aceasta.
Nu exista lucru in lume pe care omul sa-l poata explica in intregime si sa spuna : Iata un lucru in care si in jurul caruia nu exista mister si nimic tainic.
In orice fenomen in lume, in orice lucru din univers ramane intotdeauna ceva ce omul nu poate cuprinde in cusca de clestar a mintii lui.
Nu exista laborator chimic sau alchimic in care lumea sa se poata distila in asa fel, incat sa se evaporeze din ea toate tainele.
Sub clopotul albastru al cerului care acopera pamantul nimic nu este simplu, nimic nu este fara taina.
Din orice punct de vedere am privi-o, lumea n-i se infatiseaza ca un mare semn de intrebare.
Taina raului si taina binelui dau o lupta sustinuta in lume, mai cu seama in om.
Daca Domnul cel iubitor de oameni nu ar pastra echilibrul, lumea ar fi cazut de mult in haos.Taina raului este deosebit de atragatoare; ea incanta pe om pana la indragostire si, in marea si ingrozitoarea lui dragoste, omul se aduce cu entuziasm acesteia ca jertfa de ardere de tot. Taina binelui insa este smerita si blanda, defaimata si luata in deradere pe pamant; pentru aceasta sunt mai putini cei indragostiti de taina binelui si mult mai mult indragostiti de taina raului.
Taina binelui ar fi fost condusa demult la groapa, daca Hristos nu ar fi inviat din mormant si nu ar fi aratat in Persoana Lui inviata tot farmecul ei minunat si frumusetea ei atragatoare.